08.06.2022

Autor: Vladimir Petrov
Traducere: Slava Gurschi

Lumea este un mister. Și ceea ce vedem în fața noastră în acest moment este departe de tot ce există în realitate. Astfel, bătrânul și înțeleptul indian Don Juan a început să-i explice ucenicului său Carlos principiile percepției extinse. O explicație a acelei percepții, diferită de cea obișnuită și cotidiană, care în tradițiile mistice antice este numită „clarviziune”.

Trebuie să spun că atingerea stării de „clarviziune” a fost și rămâne cea mai dificilă sarcină pentru o persoană care urmează calea unui explorator spiritual. Și nu este atât de important cărei tradiții aparține acel explorator. Este important că fiind în starea de „clarviziune”, o persoană începe să perceapă fluxurile curente ale energiilor cosmice așa cum sunt, extinzându-și percepția în așa măsură, încât să obțină acces la esența tuturor lucrurilor. Nu există nicio posibilitate în limba noastră de a vorbi în mod adecvat despre „clarviziune”, deoarece clarvăzătorul vede fără ajutorul ochilor, percepând lumea cu întreaga sa configurație energetică. Prin urmare, tot ceea ce are legătură cu „clarviziunea” este atât de unic încât nu există niciun motiv pentru a compara această stare cu percepția vizuală obișnuită, și prin urmare, nu există nicio modalitate în limba noastră de a descrie „clarviziunea” în termeni accesibili și de înțeles.

Incapacitatea exprimată a exploratorului spiritual de a explica starea de „clarviziune” unei persoane obișnuite, însă, nu-l privează pe acesta din urmă de oportunitatea de a atinge această stare prin antrenament. În tradiția noastră cosmoenergetică, această stare se realizează prin percepția unui număr tot mai mare de vibrații cosmice suplimentare. Deoarece aceste vibrații suplimentare ale câmpurilor energetice ale cosmosului rezonează cu învelișurile energetice ale omului. Se poate spune în mod condiționat, că un explorator spiritual „vede cu întregul său corp”, și nu doar cu ochii, ca un om obișnuit. Se poate adăuga, că atunci când are loc actul de „clarviziune”, este imposibil să faci o greșeală în interpretarea a ceea ce vede războinicul. Aceasta este în esență „cunoaștere directă” și erorile apar doar atunci când clarvăzătorul încearcă să explice ceea ce a văzut cu ajutorul cuvintelor.
Pentru o persoană nepregătită, starea de „clarviziune” apărută spontan poate reprezenta un pericol foarte real, atât din punct de vedere energetic, cât și pur intelectual. Pentru a clarifica această poziție, voi cita un fragment din opera celebrului ezoterist al secolului trecut Uspensky P.D., publicată sub titlul „Misticism experimental”. „Cel mai neobișnuit lucru în cadrul experimentelor a fost revenirea, trecerea la starea normală, pe care o numim viață. Acest moment seamănă foarte mult cu moartea, așa cum mi-o imaginez. Întoarcerea se întâmpla de obicei când mă trezeam dimineața după experimentul din seara precedentă. Experimentele se terminau aproape întotdeauna în somn; în timpul somnului, probabil că intram într-o stare normală și mă trezeam în lumea mea obișnuită - în lumea în care ne trezim în fiecare dimineață. Însă de această dată lumea avea ceva extrem de apăsător în ea, părea pustie, incoloră, fără viață. Părea că totul în ea a devenit lemnos, de parcă ar fi fost o mașinărie gigantică de lemn cu roți de lemn care scârțâie, gânduri de lemn, stări de lemn și senzații de lemn. Totul era îngrozitor de lent, totul abia se mișca sau se mișca cu un scârțâit îngrozitor de lemn. Totul era mort, fără suflet, insensibil. Au fost groaznice acele momente de trezire în lumea ireală, după ce am fost în lumea reală, în lumea moartă după cea vie, în lumea limitată, tăiată în bucăți, după o lume integră și infinită.”

Evident, că nu orice persoană poate supraviețui unui astfel de șoc fără consecințe. Iar pentru practicarea cu succes și în siguranță a acestei stări este necesară o pregătire psihologică serioasă, care include o revizuire a multor programe de viață a exploratorului spiritual, o recapitulare a valorilor umane tradiționale, și, în general, o schimbare în paradigma culturală și intelectuală a unei societăți tehnogene.

Etapa unei astfel de restructurări a întregii descrieri actuale a lumii durează o perioadă considerabilă de timp și are durate diferite pentru diferiți oameni. Este foarte dificil pentru o persoană să recunoască eșecul majorității propriilor programe, care s-au format în procesul activității sale sociale active. La urma urmei, trebuie să-și reconsidere propriile concepții despre carieră, prosperitate, atitudinea față de oamenii din jur, față de rude, față de viață în general și, cel mai important, față de moarte.

Analiza propriei morți depășește în general limitele etice existente în societatea noastre. Din anumite motive, acest subiect este ocolit, iar discuțiile pe această temă sunt considerate indecente. Chiar și într-o conversație intimă cu sine, problema propriei morți, de regulă, nu este discutată, lovindu-se de un zid al fricii. Frica este cea care devine un obstacol de netrecut în calea unei analize detaliate a propriei morți, diminuând semnificativ valoarea naturală a vieții.

Spre deosebire de oamenii obișnuiți, exploratorii spirituali, înaintând pe calea cunoașterii, nu evită acest subiect, ci dimpotrivă, ei cred, că singurul consilier absolut cinstit și imparțial în viață poate fi doar propria lor moarte. Toltecii, de exemplu, cred că moartea se află în spatele umărului stâng al fiecărui om. Și dacă într-un moment dificil de viață vă adresați la ea cu o întrebare, atunci răspunsul cu siguranță va veni, și va fi extrem de sincer și absolut corect. Trebuie doar să găsești curajul să pui această întrebare, însă, din păcate, puțini sunt capabili de asta.

Revenind la problema clarviziunii, vreau să menționez, că în ultimii ani au început să apară în presa deschisă tehnici ascunse anterior pentru atingerea acestei stări. Acestea sunt lucrările lui C. Castaneda, tehnica Mer Ka Ba prezentată de Melchizedek Drunvalo, cărțile din tradiția antică tibetană Bon Tentzin Wangyal Rinpoche și multe altele. Pentru conștiința europeană, în opinia mea, cele mai accesibile sunt lucrările lui Aleksey Ksendzyuk (1995; 2001), care de mulți ani oferă cititorului cercetări strălucite pe tema „clarviziunii”, bazate nu doar pe o analiză literară, a învățăturilor străvechi ale toltecilor, dar și pe baza experienței practice personale. Această din urmă împrejurare pare să fie deosebit de importantă atunci când se discută un subiect atât de grandios, la care se referă ideea și realitatea „viziunii”. De asemenea, am consfințit acestui subiect un loc semnificativ, dacă nu dominant, în cartea mea despre cosmoenergetică, aflată în prezent în stadiu editorial. Sper că forma aleasă de dezvăluire a acestui subiect important, care eludează mereu analizei verbale, va servi adepților tradiției cosmoenergetice în procesul de înțelegere practică și intelectuală a stării de „clarviziune”.

În concluzie, vreau să spun, că noi, oamenii civilizației tehnogene, rareori ne gândim la faptul că toate problemele și limitările omului se datorează în cele din urmă inaccesibilității pentru propria noastră conștiință, a unei sau altei zone a spațiului, atât externe cât și interne. Conștiința care este cel mai puternic factor de organizare, modificare și control. De aici, de altfel, urmează nevoia reală de expansiune a acesteia datorită percepției unor vibrații suplimentare ale universului, diferite de cele obișnuite. De asemenea, tot uităm că conștiința poate fi privită exclusiv ca un fenomen energetic. Un fenomen a cărui natură și principii de funcționare rămân în mare parte misterioase până în prezent. Astăzi, fără cunoștințe definitive despre aceasta, trebuie cel puțin să recunoaștem, că conștiința, fiind un sistem energetic deosebit de echilibrat, are capacitatea de a genera în mod arbitrar câmpuri și fluxuri de energie, dotându-le cu anumite calități, pe care tradiția noastră le descrie în termini de frecvență și vibrație care în cadrul paradigmei existente poate fi prezentată sub forma capacităţii de autoorganizare şi autocorecţie. Fără a exagera amploarea acestei afirmații, putem spune, fără excepție, că toate potențialitățile umanității sunt cuprinse tocmai aici. Cu alte cuvinte, noi suntem capabili să cunoștem alte lumi și să creăm noi realități, după ce am învățat principiile controlului propriei noastre conștiințe - singurul element creativ real al unei ființe umane.