01.06.2022

Autor: Vladimir Petrov
Traducere: Slava Gurschi

În lucrările gânditorilor antici și ale cercetătorilor moderni, organismul viu este subînțeles ca un microcosmos, o parte integrantă a biosferei. Consider că în acest articol nu este nevoie să furnizăm referințe la numeroasele confirmări intelectuale și experimentale ale acestui adevăr. Va fi suficient să menționăm, că conform ideilor școlii pitagoreice, toate relațiile cantitative din natură, fără excepție, sunt supuse armoniei universale. Pitagoreenii credeau că în timpul rotației planetei în jurul Soarelui, sună „muzica sferelor”, care se bazează pe un sistem de consonanțe - acorduri armonioase. Pitagora însuși a susținut că lumea a ieșit din haos, datorită sunetului și armoniei și a fost creată după principiile proporției muzicale. Cele șapte planete, care, după părerea pitagoreenilor, guvernează destinele muritorilor, se mișcă armonios. În același timp, distanța dintre ele corespunde unor intervale muzicale, în urma cărora emit sunete atât de armonioase încât se creează melodia perfectă. Intervalul total de șapte tonuri constituie baza armoniei Universului. Omul nu le aude din cauza măreției sunetelor Lumii, care nu sunt percepute de urechea sa.

Este curios de observat, că Max Handel, a confirmat validitatea conceptului pitagoreic referitor la „muzica sferelor”, întrucât fiecare corp ceresc, conform ideilor sale, emite un ton specific și împreună joacă o simfonie cerească. Doar ecourile acestei muzici cerești ajung la noi în Lumea fizică.

Misticii creștini ai Ordinului Rozicrucian, cunoscuți prin lucrările lui Paracelsus, Boehme, Bacon, Shakespeare și alții, au prezis consecințe teribile pentru oamenii care profanează muzica și întroduc în ea tot felul de disonanțe - dizarmonie care afectează nervii.

Cu alte cuvinte, natura vibrantă a Universului a fost proclamată și pusă în prim-plan de către apologeții majorității învățăturilor antice despre Lume.

Știința modernă pornește și ea de la principiile de bază ale frecvenței vibrațiilor în studierea omului și al Universului. Este acum un fapt recunoscut necondiționat, că natura fundamentală a sistemelor vii, care sunt deschise și neechilibrate, este oscilativă. La diferite niveluri ierarhice de organizare - de la molecular la organism - există modificări ritmice într-o varietate de parametri, cu alte cuvinte, fluctuațiile acestora pe frecvențe diferite. Efectiv, existența corpului uman, ca un singur sistem integral, conform datelor științifice moderne, este asigurată prin sincronizarea acestor procese oscilatorii. Cu cât un anumit proces biologic este mai complex, cu atât frecvența totală a vibrațiilor sale este mai joasă.

Odată cu dezvoltarea științei sinergeticii, s-a format o paradigmă despe sincronizarea corpului uman. Conform acestor idei, orice organism viu, inclusiv oamenii, poate fi reprezentat și descris printr-un sistem de oscilatoare interconectate. Conform principiului oscilatorilor funcționează toate sistemele de reglare a obiectelor biologice. În cadrul acestei paradigme, existența și funcționarea unui sistem oscilator complex, în ansamblu, se explică, prin interacțiuni rezonante care duc la sincronizarea oscilațiilor. În același timp, sincronizarea este înțeleasă ca o astfel de operație a oscilatoarelor, în care frecvențele lor sunt egale, multiple sau sunt în relații raționale între ele. Ceva asemănător cu „muzica sferelor” pitagoreică, nu-I așa?

Sincronizarea are loc la toate nivelurile ierarhiei funcționale, asigurând homeostaza structurală, energetică și informațională a subsistemelor. Astfel, știința modernă atribuie un rol decisiv interacțiunilor rezonante și gradului de sincronizare a organismului în cursul existenței sale dinamice. Într-un organism sănătos, se menține consistența relativă a diferitelor procese oscilatorii - componentele homeostazei - în timp ce în cazul diferitor fenomene patologice se remarcă un grad de desincronizare a acestora. Astfel metodele cosmoenergetice de tratament, bazate pe principiile concordării pacientului la vibrațiile cosmice de diferite frecvențe, capătă o bază complet științifică și se încadrează armonios în paradigma modernă de sincronizare.

De obicei, în biologie și medicină, fluctuațiile sistemelor vii sunt descrise prin conceptul de bioritmuri. În același timp, nu trebuie să uităm că bioritmurile s-au format în procesul de evoluție sub influența vibrațiilor cosmice. Adică, aceste vibrații au cel mai înalt grad de afinitate cu bioritmurile corpului uman. Astfel, problema sănătății, în esență, poate fi rezumată la tehnici de sincronizare a unei multitudini de frecvențe biologice ale corpului cu nivelul optim de adaptare bioritmică, iar patologia - la încălcări ale armoniei vibraționale. Trebuie să spun, fără excepție, că toate tehnicile de vindecare cosmoenergetice, funcționează prin restabilirea funcționării sincrone a organului dezechilibrat sau prin oprirea vibrațiilor disonante. Ca rezultat al multor ani de muncă în acest domeniu, am ajuns la utilizarea eficientă a 182 de frecvențe ale blocului Hutta, fiecare dintre ele având o frecvență de sincronizare selectivă și specifică.

Influența cosmoenergetică asupra pacientului poate fi efectuată și neselectiv, ci în raport cu ritmurile conducătoare, la care sunt ajustate atât ritmurile mai scurte, cât și cele mai lungi ale corpului. Multe frecvențe ale grupului buddhist și unele frecvențe ale grupului magic au această proprietate de sincronizare generală. De exemplu, frecvența „Farun-Buddha” sincronizează ritmul circadian, care, la nivelul organismului, este dominant, sau „oscilatorul principal”. Anume ritmul circadian se integrează atât în raport cu ritmurile mai scurte, cât și cu cele mai lungi. Prin urmare, impactul frecvenței Farun-Buddha aduce organismul pacientului într-o stare armonioasă, excluzând corectarea altor armonici specifice.

Este general acceptat, că în procesul de evoluție, ritmul circadian al funcționării organismului, s-a format sub influența ciclului zilnic extern de iluminare și a rezonanței Schumann, la frecvența fsh = 7,8 Hz, cu armonică de 24 de ore. Această rezonanță corespunde unei unde electromagnetice a cărei lungime este exact egală cu circumferința globului. Frecvența Schumann (fsh = 7,8 Hz.) nu este considerată accidental o „vibrație mistică” în multe învățături oculte și școli ezoterice, deoarece alinează multe alte frecvențe în sistemul de rezonanță uman. În consecință, desincronizarea cu această vibrație poate duce la un dezechilibru imprevizibil a întregii structuri oscilatorii umane. Cu toate acestea, sincronizarea cu ritmul circadian al frecvenței Schumann, se realizează cu ușurință, prin metodele de influență cosmoenergetică deja în stadiul începător de instruire, generând o stare stabilă a organismului sănătos.

În concluzie, vreau să spun, că ritmul de dezvoltare a științei moderne, a devenit atât de ridicat în ultimii ani, încât, există toate motivele, pentru a conta pe recunoașterea oficială, în viitorul apropiat, a eficacității tehnologiilor cosmoenergetice și justificarea teoretică a principiilor lor, în stricta conformitate cu paradigma de sincronizare a undelor.