11.01.2023

Autor: Vladimir Petrov
Traducere: Slava Gurschi

Această lume, în care trăim, ne apasă în mod constant cu greutatea problemelor ei, amărăciunea speranțelor și dorințelor neîmplinite, resentimentelor, suspiciunilor și temerilor. Și asta înseamnă că suntem pregătiți în mod obișnuit să participăm la un comics dramatic numit viață - un șir de benzi desenate care se desfășoară invariabil după același scenariu, al cărui nume este supraviețuire.

Cu toate acestea, nu vă grăbiți să invidiați, să disperați sau să mormăiți. Pe această scenă nimeni nu are un avantaj, pentru că nimeni nu trăiește deloc, ci doar supraviețuiește cu mai mult sau mai puțin succes. Supraviețuiesc și președintele și boschetarul, și oligarhul și muncitorul obișnuit, doar fiecare joacă un rol personal în sistemul de coordonate mentale, accesibil și înțeles doar de ei. Câți oameni, atâtea sisteme de coordonate. Ocazional există persoane cu coordonate care coincid, mai des cu coordonate paralele, iar în marea majoritate covârșitoare cu coordonate clar incompatibile, și ca urmare, agresiv conflictuale. Pe de altă parte, fiecare fericit posesor al unui astfel de sistem de coordonate, cu spumă la gură, poate dovedi avantajele propriilor idei și poate cere recunoașterea lor necondiționată sau cel puțin parțială de la ceilalți. În același timp, poziția vorbitorului însuși rămâne practic invulnerabilă și câștigătoare. Într-adevăr, de exemplu, ce poți opune sistemului meu de idei și valori, cu condiția să nu intenționez să ascult și cu atât mai mult să încerc să-ți înțeleg argumentația. Acest lucru nu este inclus în sarcina monologului meu!

În așa fel procedăm noi, sau mai degrabă nu acționăm, dar vorbim, vorbim și vorbim despre propriul nostru sistem de idei și valori, vorbim cu voce tare și cu noi înșine, prost conștienți de monologurile celorlalți. Anii trec și obținem o astfel de convingere în corectitudinea și impecabilitatea propriilor idei, încât niciun alt gând sau idee nu poate pătrunde deja în armura credințelor noastre și nu poate avea vreun impact semnificativ asupra noastră. Acum putem spune cu siguranță că procesul de creare a propriei noastre lumi este practic finalizat. Adevărat, această lume nu are nimic de-a face cu Realitatea și constă în întregime dintr-un set de idei și descrieri, repetate de multe ori și puternic fixate în memorie, însă totul în ea este familiar, clar, și cel mai important, sigur. Aceasta este o lume gri a stabilității și a trăi în ea este dezgustător de trist și plictisitor, dar încă poți trăi, mai ales că oricum nu dispui de alta.

Uneori, din plictiseală și dor, ne vine brusc în minte gândul, oare nu este timpul să ne ocupăm de propria spiritualitate? Ei bine, cererea creează ofertă, și acum ascultăm cu fascinație miturile extravagante ale emisarilor himalayeni mahatma, studiem cu inspirație deliciile sexuale ale tehnicilor tantrice sau admirăm melodiile triste ale menestrelilor exaltați ai Galaxiei. Și în întâmpinare vin revelații uimitoare ale unor guru radianți, care oferă fericire cu o singură atingere, ritualuri înfricoșătoare ale păguboșilor magi negri și texte frivol jucăușe ale psihanalistilor anxioși sexual. Mai mult, știința a mers foarte mult și ne-a aruncat o sagă sentimentală despre evoluție, ca un basm cu final fericit ca la Hollywood.

Și nu vrem să ascultăm vocile scepticilor reci, care ciripesc dezinvolt, că evoluția, indiferent cum am înțelege-o, nu este deloc garantată tuturor, și s-ar putea dovedi că tu, el și un întreg grup de camarazi, se dovedesc a fi pur şi simplu un material nepotrivit acestei evoluţii. Și că atunci va trebui să cânți imnuri galactice în propria bucătărie, în fluierul liniștit al ceainicului tău preferat și foșnetul gândacilor nativi până la prima venire a echipei de urgență psihiatrică.

Și în niciun caz nu vrem să admitem că această lume a noastră este doar ceea ce percepem în prezent. O calitate ciudată a minții face ca omul să creadă mult mai ușor că ceva nu poate fi, mai degrabă decât opusul. De aceea, aderăm dogmatic la propriile noastre idei despre ce înseamnă a fi rezonabil, sănătos și practic, iar atunci când întâlnim o persoană care percepe lumea într-un mod diferit de a noastră, avem tendința să ne întoarcem de la el, considerându-l nebun sau retardat mintal. Trebuie să spun că majoritatea acestor „bolnavi” sunt copiii vitregi ai societății doar pentru că societatea se teme de stările alternative de percepție.

Este foarte greu să explici unei persoane care are o viziune statornică asupra lumii, că fanteziile, de exemplu, nu sunt fantezii, că doar par a fi astfel, în conflict cu ideile stabilite despre realitate. Cum să explic unor astfel de oameni că cu ajutorul unei puteri incomensurabile inerente însuși actului de percepție, așa-numita fantezie, poate fi transformată în realitate? Théun Mahrez, în cartea sa The Mists of Dragon Knowledge, oferă o ilustrare minunată a acestui punct, după părerea mea, afirmând că atunci când frații Wright s-au gândit pentru prima dată la aeronavă, multora li s-a părut a fi un vis. Până când Armstrong a făcut primii pași pe Lună, călătoria în spațiu către alte corpuri cerești a fost considerată obiect de science-fiction. Dar astăzi, atât avioanele, cât și navele spațiale au devenit la fel de obișnuite ca și automobilele. În acest sens, este foarte important de înțeles, că dacă frații Wright nu ar fi crezut că pot construi o mașinărie mai grea decât aerul, care ar putea decola, nu ar fi putut niciodată să o facă. În mod similar, dacă oamenii de știință ar continua să creadă că deplasarea unui vehicul cu echipaj în afara atmosferei pământului este imposibil, călătoria în spațiu ar fi totuși nimic mai mult decât o fantezie. Prin urmare, un principiu atât de simplu în prezentare - „imaginat - construit”, de la care începe formarea cosmoenergetului, se dovedește a fi extrem de dificil de implementat tocmai din cauza lipsei de credință neîntreruptă în propriile capacități divine.

Și aceste oportunități sunt cu adevărat enorme și nu sunt deloc proprietatea și privilegiul „aleșilor” individuali. Ele sunt o proprietate imanentă a fiecărei ființe umane, iar sarcina profesorului în procesul de învățare, este în principal de a convinge elevul de capacitatea lui înnăscută de a percepe o cantitate imensă de vibrații energetice ale Universului, și nu doar acel set relativ mic, pe care-l numim lumea reală înconjurătoare... Lipsa de încredere în propriile abilități este prima barieră în calea extinderii percepției. În tradiția noastră, această barieră este depășită prin acordarea elevului la frecvențe din ce în ce mai noi, necunoscute până acum, la câmpurile energetice ale cosmosului. Este important ca elevul să devină conștient de aceste noi vibrații, care, apropo, îi oferă abilități extraordinare suplimentare. Realizarea unor astfel de abilități în practică, de exemplu, darul de vindecare, începe să întărească credința viitorului cosmoenerget-explorator.

Acum, când tehnicile de racordare a câmpurilor energetice ale Universului din mai multe motive globale devin disponibile pentru aproape orice persoană, este deosebit de important să realizezi și să înțelegi intențiile persoanei care te învață. În acest sens, declar în mod deschis, că niciunul dintre oamenii care trăiesc astăzi pe Pământ, nu are dreptul cosmic la codificarea energetică a ființelor umane, indiferent de explicațiile în termeni cvasiștiințifici a unor astfel de acțiuni. Mie, unui cosmoenerget-explorator, căruia i se încredințează sarcina grea de a transmite unui număr maxim posibil de oameni tehnica acordării cu câmpurile energetice ale Universului, îmi este greu să văd cum unii oameni încearcă să folosească aceste și alte metode pentru supunere și manipulare magică.

Și mai trist este faptul că există voluntari care doresc să se alăture de bună voie la codificarea energetică. Aici crezi cu sinceritate în afirmația că pe cei pe care Domnul vrea să-i pedepsească, îi lipsește de rațiune. Ademeniți de „simplitatea și accesibilitatea metodei”, de ”ceața” științifică și promisiuni irealizabile, acești oameni își dau voința și destinul în mâinile adepților, ale căror scopuri adevărate au fost prezise cu mult timp în urmă de Sfânta Scriptură și de revelațiile profeților. Pur și simplu nu știu, sau nu vor să înțeleagă, că baza tuturor practicilor magice, este dorința de manipulare individuală a conștiinței oamenilor. În același timp, este absolut indiferent cum arată un astfel de adept și ce declară în public. Scopul său este întotdeauna același - să controleze personal soarta oamenilor, privându-i de propria lor voință în luarea deciziilor. Folosirea vibrațiilor inferioare ale fricii prin intimidare și amenințări constante stă la baza influenței psihice în astfel de practici.

De asemenea, vreau să atrag atenția asupra faptului că un număr semnificativ de păgâni moderni aparțin sectelor de convingere satanică. Acestea includ ”Biserica lui Satan”, ”Ordinul Verde”, ”Societatea Asmadeus” și multe altele. În America și Europa, de câteva decenii, înflorește „Societatea Druizilor”, angajată oficial în folosirea vrăjitoriei în scopuri caritabile. Potrivit lui P.A. Gross (2000), la începutul anilor 1960, adolescenții din Minnesota au format o organizație numită ”Druizii Reformatori din America de Nord” pentru a protesta împotriva participării religioase obligatorii la școli. Ulterior, unii dintre participanții acestei acțiuni au început să ia în serios ideea Druismului și în cele din urmă, și-au transformat organizația într-o religie neo-păgână a „Ritului celtic”, cu elemente obligatorii de spiritism.

După Mircea Eliade (1994), în antichitate, în jurul sec. V î.Hr., druizii au făcut sacrificii umane celor trei zeități principale ale lor, au practicat activ tehnici magice și copularea publică cu animalele. Curentele moderne ale druismului, dintr-o serie de țări occidentale, au format uniuni secrete – colegii, și au format „Societatea Internațională a Druizilor”, numărând aproximativ 5 milioane de adepți, și conform clasificării moderne, aparținând centrelor satanismului (Gross, 2000).

Pare destul de evident și nu necesită dovezi suplimentare, că vibrațiile unui egregor cu un astfel de fundal nu pot fi în niciun fel folosite de cosmoenergeții tradiției noastre, al cărei scop este extinderea percepției și atingerea unor niveluri mai înalte de existență. De asemenea, sunt sigur, că aceste vibrații, sunt, ca să spunem ușor, foarte departe de aspirațiile evolutive ale omului în ansamblu.

Cred că toți cei care se îndoiesc de cuvintele mele ar trebui să se îndrepte în primul rând către sursa principală a celei mai răspândite religii mondiale a Apocalipsei - Noul Testament. Fiecare frază din textele Noului Testament este plină de semnificații ascunse și un conținut emoțional mare. Personal, sunt sigur, că orice persoană își descoperă esența prin atitudinea sa față de Noul Testament - cum îl citește, ce înțelege în el, ce concluzii trage din el. Noul Testament verifică întreaga umanitate în ansamblu, și după atitudine se poate vedea nivelul de dezvoltare individual al unei persoane și starea sa interioară. Încet și treptat, se percepe întreaga profunzime a învățăturii creștine, și prin urmare, nu ar trebui să fii surprins de neajunsurile și slăbiciunile, care, din păcate, sunt adesea inseparabile de natura umană. Dar Noul Testament nu judecă și nu verifică acțiunile oamenilor conform unui cod de legi. Ajută doar să conștientizezi posibilele consecințe ale acestor acțiuni, pentru a conduce astfel o persoană să ia o decizie conștientă care este în concordanță cu idealurile creștine și cu Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta, dacă doriți, este ajutor, sprijin, îndrumare, iar conștientizarea reală și luarea deciziilor rămân la libertatea fiecărei persoane în parte. Cuvântul lui Dumnezeu însuși, în forma în care este transmis prin Evanghelie, nu are nimic de-a face cu regulile de conduită pentru toate cazurile vieții. Acesta explică și ilustrează doar comportamentul lui Isus Hristos, care ar trebui să servească drept exemplu de urmat.

În încheiere, adresându-mă cititorului, vreau să subliniez, că fiecare dintre noi este o creație minunată și perfectă, și numai cel care te-a creat și nimeni altcineva are dreptul la voința, viața și destinul tău, dreptul de a judeca și ierta, dărui și lua! Fii demn de Creatorul tău.