24.05.2022

Acest material face parte din ciclul de publicații de la începutul anilor 2000 și are ca autor pe fondatorul cosmoenergeticii  Vladimir Petrov,  învățătorul meu.
  
Articol publicat în ziarul ”Puterea secretă” nr. 22, anul 2001

Autor: Vladimir Petrov
Traducere: Slava Gurschi

Vasta Lume care ne înconjoară este un mister, iar ființele umane au vocația de a-l dezvălui, în funcție de timpul și energia de care dispun in această viață, pe acest Pământ frumos. Personal, sunt profund convins că aceasta este singura sarcină demnă pentru orice persoană. Este o provocare, dacă doriți, iar, cei care o acceptă sunt demni de cel mai înalt respect. Nimeni nu poate prezice dinainte cât de departe va avansa persoana pe calea Cunoașterii, dar, simpla intenție de a o urma, îi conferă drumețului însuși sensul vieții. Astfel interesul pentru cunoaștere continuă de mai multe milenii. Calea Cunoașterii este severă, necesită un efort major și nu este întotdeauna sigură. Doar oamenii foarte curajoși o urmează, și această mică publicație le este adresată. Astăzi mă adresez componentei intelectuale a celor care au pornit pe cale, și fiind fondatorul și adeptul tradiției cosmoenergetice, mă voi strădui în mod firesc să dezvălui avantajele acestei căi scurte.

În primul rând, o să spun ceva aparent banal: că potențialul unei ființe umane este enorm. Cred că acest fapt nu necesită dovezi speciale astăzi, când abilitățile paranormale ale unei persoane devin general recunoscute și nu sunt pedepsite de focul inchiziției sau de o cameră de clinică psihiatrică. Majoritatea omenirii este pur și simplu obligată să admită acum existența unor astfel de aspecte ale propriei sale naturi, care în trecut au fost absolut excluse de paradigma materialismului triumfător. În cele din urmă, faptele evidente ne-au impus să fim în sfârșit de acord că cunoștințele despre noi înșine sunt destul de superficiale. Amintiți-vă că, chiar, și pe templul lui Apollo din Delphi era scris: “Cunoaște-te pe tine însuți”, iar în textele Evangheliei întâlnim la prima vedere o afirmație paradoxală, că întreaga Împărăție a Cerurilor este în interiorul unei persoane. Pe deplin conștient de faptul că istoria este scrisă retrospectiv, și cu cât ne îndepărtăm de evenimentele descrise, cu atât ele par mai semnificative. Eu, totuși, înclin să cred, că celor două zicale antice, nu numai că nu li s-au atribuit o semnificație suplimentară cu trecerea timpului, dar nici în formele lor originale nu sunt încă pe deplin înțelese de omenire.

Trecând la declararea ideilor cosmoenergetice despre om și Realitate, atrag în primul rând atenția cititorului asupra faptului că percepției unei persoane obișnuite, contemporane, îi este accesibilă doar o mică parte a acestei Realități. Cu toate acestea, în ciuda acestei circumstanțe destul de triste, mulți reprezentanți ai părții ”civilizate” a umanității, se consideră specialiști cu experiență, fapt complet neîntemeiat, atât în sfera existenței umane, cât și în planurile de perspectivă ale Realității în ansamblu. O astfel de stimă de sine inacceptabil de ridicată în tradiția creștină se numește mândrie umană și conform dogmelor Bisericii, duce la decizii foarte tragice ale Judecății de Apoi, nu în favoarea titularului ei.

Dacă totuși, lăsăm în afara analizei pe titularii aroganței fatale și ne adresăm acelei părți a umanității care, s-ar părea, este lipsită de acest viciu, atunci trebuie menționat că nici absența mândriei menționate nu oferă persoanei niște avantaje deosebite în ceea ce privește percepția Realității. Cu alte cuvinte, percepția marii majorități a umanității este foarte limitată și nu este direct legată de respectarea standardelor morale și etice adoptate într-o anumită societate. Respectarea acestor norme devine justificată numai atunci când o persoană realizează beneficiile energetice ale implementării lor, dar despre asta vorbim mai târziu.

Deci, primul obstacol în calea înțelegerii Realității, cu care persoana se ciocnește, este volumul extrem de mic de realitate percepută. În esență, tot ceea ce știm despre Realitate este conținut în acest volum nesemnificativ perceptibil, clar insuficient pentru a trage concluzii serioase despre Realitate în ansamblu. Tragedia oamenilor constă în faptul că și-au folosit toată atenția la o descriere detaliată a spațiului perceput și la analiza evenimentelor și obiectelor din acesta, uitând cu desăvârșire de Realitatea fără margini, care este dincolo de limitele percepției banale.  Într-adevăr, ca urmare a unei experiențe atât de îndelungate, intelectul s-a dezvoltat și s-a consolidat cu capacitatea sa de a abstractiza și cu instrumentele sale de lucru - analiză și sinteză, care cu siguranță ar fi trebuit recunoscute ca o realizare, dacă în același timp ar fi fost posibil să limiteze domeniul de aplicare al extinderii sale. Dar, din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat, iar omenirea a început să creeze scheme intelectuale, sisteme și ierarhii, extrapolându-le la Realitatea încă necunoscută. Astfel s-a născut iluzia măreției intelectului uman și a cunoașterii fundamentale a Lumii prin metoda exercițiilor intelectuale. Realitatea se îndepărta din ce în ce mai mult de oameni, rămânând, în același timp, singura sursă adevărată a existenței lor.

În această parte, consider că este oportun să-l citez pe celebrul filosof modern și adeptul tradiției toltece A. Ksendzyuk, care consideră că: ”Intelectualii primitivi, au simplificat lumea în măsura inteligibilității sale, iar acest lucru a supus exteriorul la metamorfoze neinteresante si monotone. Raționând foarte simplu, ei percepeau lumea ca pe o cutie mare, în interiorul căreia cerurile, bolta stelară, peisajul pământului, munții, pădurile, mările, așezările umane erau modelate de trei coordonate: chiar și Dumnezeu, Suprema Ființă, se situa într-un loc special, adică dincolo de cutie, unde, ca un acvarist, urmărea comportamentul coloniștilor pe care îi crease. Limbajul - este modalitatea de existență a minții care a conceput modelul lingvistic al descrierii lumii și granițele semantice ale spațiului stăpânit de intelect.” Pe lângă acest citat, pot doar să adaug că experiența mea personală de a comunica cu oamenii mă duce la concluzia tristă, că din păcate, puține s-au schimbat de pe vremea intelectualilor primitivi, iar majoritatea contemporanilor mei au o înțelegere foarte similară a lumii, împovărata doar de construcțiile mentale inerente civilizației tehnogene, având o relație foarte îndepărtată cu Realitatea.

Realitatea este aproape complet înlocuită de descrierea ei, iar puterea ipotetică a acestei descrieri crește odată cu îmbunătățirea schemelor și modelelor abstracte, odată cu creșterea numărului de categorii și, în consecință, a obiectelor pentru jocuri și manipulări, cu care este ocupată mintea veșnic filozofatoare. Mintea unei persoane moderne a acumulat un număr imens de structuri, imagini (gestalturi) alcătuite din aceste blocuri de construcție, scenarii, secvențe complexe și relații cauză-efect, îngrădinduse de Realitate cu ajutorul lor și izolându-se în sine.

Deci, devine evident, că singura modalitate de a obține Cunoașterea despre cosmos și despre om a fost, și rămâne, modalitatea de extindere a percepției și, în consecință, a conștientizării altor realități cosmice, diferite de cele deja realizate. Generații de magicieni din antichitate, adepții diverselor tradiții mistice și culte religioase au mers pe această cale. A fost întotdeauna un drum al singuraticilor, un drum lung, dureros, plin de greutăți, pericole și obstacole. Dar vremurile se schimbă, și odată cu intelectul dezvoltat, care trebuie să își conștientizeze în sfârșit locul, rolul și adevăratul scop, la dispoziția omenirii vin tehnici a căror eficacitate fără precedent a devenit deja evidentă pentru mulți. Acestea sunt tehnici cosmoenergetice de aliniere a structurilor energetice umane la noile vibrații ale Realității care nu au fost percepute înainte.

Pot afirma, în mod destul de competent, că orice persoană care a stăpânit (exersat) pe deplin treizeci sau patruzeci de frecvențe cosmoenergetice este capabil să-și schimbe percepția și să se miște absolut realist prin nenumăratele lumi ale Realității. Pentru a realiza aceste oportunități, este suficient să începeți prin a trece printr-o acordare (inițiere) calificată a structurilor voastre energetice sub îndrumarea unui operator cosmoenergetic cu experiență. Aceasta este urmată de o perioadă de muncă individuală, care în tradiția noastră cosmoenergetică se numește - exersarea frecvențelor. În esență, aceasta este perioada în care ucenicul este pe deplin conștient de noile vibrații ale universului. Este atât de conștient încât începe să vadă culoarea acestor vibrații cu viziunea sa interioară, să le simtă gustul și chiar mirosul. Durata timpului de exersare este diferită pentru diferite persoane, dar în condițiile unui antrenament regulat, de obicei, nu depășește un an. Lucrul cu frecvențele informaționale ale cosmosului vă permit să primiți informațiile necesare direct de la Realitatea însăși, ocolind etapa periculoasă a raționamentului intelectual a priori. În același timp, intelectul devine productiv, excluzând din câmpul atenției sale tot ceea ce este de prisos, fiind concentrat pentru operațiunea pe care o efectuează în prezent. El începe să-și îndeplinească eficient funcțiile, fără a pretinde a fi un presupus creator omniscient. Ca urmare a inițierilor și exersărilor efectuate, o persoană face un pas fundamental nou în dezvoltarea sa, își extinde propriile abilități cognitive și senzoriale într-un mod absolut de neimaginat și poate face o descoperire în cosmosul extins. Capacitatea de a vedea energiile (clarviziunea energetică), dobândită în procesul de formare, servește ca o busolă pentru luarea deciziilor în progresul nesfârșit pe calea Cunoașterii.

Fie ca Succesul și Puterea să Vă însoțească pe calea Libertății.

Vladimir Petrov